Nu stiu daca v-am mai povestit despre copilaria mea la bunici, dar
de fiecare data cand am ocazia ma „laud” cu prostioara mea pe care nu cred ca o
fac prea multi copii.
Era o zi de vara pe cand aveam vreo 5-6 ani, iar eu
eram in vacanta la bunici. Bunica avea o closca si toata perioada am avut grija
de ea. Ii aranjam ouale sa nu cumva sa raceasca vreunul si sa nu iasa
puiul si ii duceam pana si mancarea „la pat”, in cuibar. Dupa ce puii si-au facut
aparitia imi erau atat de dragi ca eram mereu dupa ei, ca orice copil.
Dupa o
ploaie scurta de vara, care a lasat in urma destul noroi, puisorii mei s-au cam
murdarit si cum mie nu-mi placeau cum aratau, m-am gandit sa le fac o baita.
Am
pus apa rece intr-un lighean, am prins puii (vreo 10 la numar) si i-am bagat in apa. Am luat apoi
sapunul de casa si i-am frecat bine ca
pe rufe, iar la final i-am stors ca nu erau sa stea tot uzi si i-am prins cu
carlige la uscat pe o sfoara pusa special de bunica pentru hainutele de la
papusile mele. Credeti ca a mai rezistat vreun pui? Aveti dreptate...nu a
scapat nici unul cu viata.
sursa foto.: wallpapere-hd.blogspot.ro
Va dati seama
ca saraca bunica a mea nu stia cum sa reactioneze cand a vazut ce treaba” buna”
facusem.
Eu tot nu intelegeam de ce puii nu mai misca, ca doar am vrut sa-i fac
frumosi. Cand am vazut ca nici un puiut nu ma baga in seama, iar closca tipa
dupa ei, m-am intristat pentru ca intentia mea a fost buna, dar din pacate nu a iesit cum a
trebuit.
Drept pedeapsa pentru isprava mea m-am pricopsit cu o raceala de a
trebuit sa stau apoi o saptamana in spital.
Acuma cand ma gandesc, intamplarea mi se pare tare hazlie, dar atunci nu o vedeam asa.
Voi ce amintire hazlie aveti din copilarie?
Articol scris pentru SuperBlog2013, sponsorizat de Reeija.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu