Proba 18. Traieste visul american!

               Cand eram in anul III de facultate, impreuna cu prietena mea ne-am gandit sa vizitam cat mai mult, fie ca era vorba de Romania fie ca era vorba de tara straina. 

                Interesandu-ne despre posibilitati de calatorie ieftina, am descoperit programul work and travel pentru studenti.

                Dupa ce ne-am documentat destul de bine, ne hotarasem sa plecam 4 luni in America. 

                Ne facusem planuri sa mergem sa lucram ca menajere in casa unor bogati si din cand in cand sa le gatim cateva preparate romanesti. Cu un astfel de job am fi avut timp sa vizitam imprejurimile chiar si in cursul saptamanii deoarece dupa cele 8 ore de munca am fi fost libere. Totul era atat de frumos. Incepusem sa simt mirosul Americii prin fiecare por al corpului. 

               Ne-ar fi placut sa mergem in NewYork, in special pentru a vedea uriasele cladiri. 

               Ne facusem apoi o lista cu obiectivele pe care ar fi urmat sa le vizitam si nu era deloc scurta :)

                Incepusem cu Statuia Libertatii pentru ca era prima care ne venise in minte, apoi am continuat cu locul fostelor Turnuri gemene  (World Tred Center). Aveam in plan si plimbari zilnice prin parcurile intinse, linistite, curate care reprezinta un colt de rai in infernala agitatie din New York, dar si o vizita in parcul de distractii Conney Island.

                 Dupa ce am terminat cu obiectivele din New York ne gandisem ca in unltima luna in care doar vom vizita, sa luam trenul si sa cunoastem si restul Americii. 

                  Pe primul loc era Cascada Niagara, urmata de Parcul Naţional Sequoia, din canionul Sierra Nevada, Washington,  Disney World's Magic Kingdom si nu in ultimul rand, orasul care nu doarme niciodata , Las Vegas.

                  Pe langa lista cu vizite ne facusem o lista cu mancaruri celebre care trebuie incercate, iar pe primul loc erau clatitele traditionale (pancakes), urmate de hotdog-ul mancat intr-un parc. Restul mancarii nu era problema, sigur gaseam noi ceva cu care sa ne potolim foame, dar acestea doua erau obligatorii.

                 Toate ar fi fost pregatite, inclusiv o lista cu suveniruri si cadouri ce trebuiau aduse celor dragi la intoarcerea in tara, dar plecarea pana la urma nu a fost posibila din varii motive. Primul ar fi fost dificultatea mea in a ma exprima intr-o limba straina, ca de inteles o inteleg, al doilea obstacol ar fi fost lipsa banilor pentru ca in acel moment eram intr-o criza financiara amandoua, iar bursa stransa nu ne ajuta prea mult, iar al treilea impediment era chiar facultatea. Daca am fi plecat in august, dupa terminarea studiilor, a sesiunii si a practicii anuale, ar fi insemnat sa ne intoarcem la sfarsitul lunii noiembrie si ar fi dus la multe restante, sau chiar repetarea anului universitar din cauza unor profesorii neintelegatori, asa ca am renuntat la visul american si ne-am multumit cu visul romanesc. Pe perioada facultatii am calatorit destul de mult, cel putin in jurul Brasovului nu a ramas aproape nimic nevizitat din punct de vedere al naturii.

             Totusi, o vacanta in Statele Unite ale Americii inca imi doresc, chiar daca costurile pe cont propriu sunt ceva mai ridicate, ramane totusi o destinatie de calatorii pe care trebuie sa mi-o indeplinesc pana cand voi trece pe lumea cealalta (adica pe la 100 de ani :) ). 

             Voi vana de acuma ofertele turistice cu destinatii spre America si sunt sigura ca voi gasi oferta perfecta pentru mine si familia mea ca doar nu voi pleca singura !

Articol scris pentru SuperBlog2013

Alege-l pe Killer King

             Pe un taram indepartat traia o regina rebela si nonconformista careia nu-i convenea niciodata nimic. Cu toate ca era frumoasa, desteapta si bogata , era inca singura. Intr-una din zilele ei bune, o convinsesem sa isi aleaga un sot si sa-si intemeieze o familie pentru a avea o ocupatie si a renunta sa-i mai supere pe toti cei din jurul ei. Impreuna hotarasem ca cel care o va ajuta sa creeze parfumul perfect sa ii devina sot. Dupa 3 zile, curtea se umpluse de barbati, care mai de care mai frumosi si mai bogati, dar doar unul putea ajunge la inima reginei. Dupa un discurs frumos tinut de regina, venise momentul prezentarii probelor prin care trebuie sa treaca pretendentii. 

                                                           Sursa foto: digodana.info

                1. Cei ce vor aduce cele mai frumoase, cele mai curate, cele mai parfumate si cele mai aromate fructe de padure aceia vor trece la urmatoarea proba. 

          Cavalerii au plecat peste mari si peste tari in cautarea fructelor perfecte.
           La un momentdat, le aparuse in cale un brontozaur urias si foarte nervos. Aproape toti s-au speriat de el si s-au intors din drum, dar trei dintre ei au decis sa-l infrunte. Au aruncat cu sageti dar nu se intampla nimic, au aprinsi faclii dar degeaba. Brontozaurul era foarte furios. Unul dintre voinici s-a gandit sa se apropie de urias si sa gaseasca o cale prin care sa-l ocoleasca, dar apropiindu-se a observat ca brontozaurul era ranit. Voinicul a scos din traista apa, a luat cateva frunze de leac si si-a rupt o maneca de la haina. Cu o bucata din maneca a spalat rana, apoi a bandajat-o cu plantele de leac. Uriasul brontozaur s-a linistit iar drept multumire i-a spus acestuia unde gaseste fructele perfecte. Cei trei au plecat dupa fructe iar la intoarcere regina ii astepta cu bratele deschise, apoi le-a dat urmatoare proba.

                                                Sursa foto. encrypted-tbn3.gstatic.com         
           2. Culegeti cele mai proaspete flori de Celosia, cu cel mai intens rosu burgundy!

            Cei trei pornise din nou la drum si nu trecuse mult timp cand daduse peste un palc de Celosia perfect, dar inconjurat de multi maracini uriasi. Unul dintre ei dupa ce a incercat sa-i indeparteze cu sabia fara nici un rezultat a vrut sa se strecoare printre ei, dar s-a intepat atat de tare incat a renuntat si s-a intors acasa.  Ceilalti doi s-au aliat si din ramurile aflate in apropiere si-au construit un pod care l-au asezat peste maracini apoi au cules cu grija frumoasele flori si s-au intors la regina.
             Aceasta a primit florile si i-a trimis in urmatoarea misiune.

                                                            Sursa foto: Wikimedia.org
         
           3.  Aduceti-mi cea mai gustoasa esenta de pralina. Vreau pralina perfecta!

           Cei doi pretendenti la tron se tot gandise de unde sa ceara pralina perfecta si pana la urma fiecare mersese pe drumul lui. Unul dintre ei il alesese pe cel mai renumit cofetar de unde cumparase esenta de pralina. Cel de-al doilea mersese la bunica lui, pe care a rugat-o sa ii faca pralina perfecta. Aceasta a pus toate ingredientele necesare, iar cand preparatul a fost gata i-a spus baiatului sa nu-si faca griji pentru ca va castiga inima reginei, deoarece esenta are ingredientul secret pe care multi au uitat sa-l foloseasca ... dragostea.
           Cei doi s-au intors la palat si regina a trebuit sa aleaga intre cele doua esente. A gustat mai intai cea a bucatarului celebru , dar nu a impresionat-o prea mult, apoi a gustat din cea a batranicii si a inteles ca acela era gustul perfect si exact ce-i trebuia ei pentru a termina parfumul.

            In sfarsit regina crease parfumul perfect. Pentru ca toate ingredientele sa se pastreze timp indelungat, a dat comanda de cea mai buna sticla, iar pentru a atrage atentia si a aminti mereu de ea, a creat o sticluta inspirata din sceptrul ei pentru a inpira maretie, eleganta si rafinament.

           A venit momentul sa aleaga si un nume pentru sofisticatul parfum, iar viteazul i-a propus sa-l numeasca Killer Queen, pentru ca ea ii "omoara" pe toti cei din jurul ei prin caracterul ei , iar aceasta a fost foarte incantata.
             Frumoasa regina  l-a luat de rege pe cel care a ajutat-o sa-si indeplineasac visul conform planului si au trait apoi fericiti pana la adanci batraneti.

Articol scris pentru SuperBlog2013.

proba 16. Gustul copilariei, acum la atingerea unui singur buton

             Imi aduc aminte cu mare drag de zilele dinainte de Craciun, cand toata casa miroasea a turta dulce facuta de mama. Pot spune ca am crescut cu turta dulce si povestea Fratilor Grimm, „Hansel si Gretel”. 

             Turta dulce era acel dulce al copilariei mele, dar care era facut doar de sarbatori. Nu stiu de ce dar atunci avea farmec. E adevarat ca in ultimul timp am preparat impreuna cu mama si pe timp de vara turta dulce, dar parca nu are acelasi gust. 

 foto. Blog culinar personal

            Zapada, mirosul de ghimbir si colindele te duc intr-o lume de basm, de bucurie, de miracole...de copilarie. Nu voi uita acest miros cat voi trai.

            Au fost ani in care turta dulce nu iesea cum trebuia datorita puterii gazului, care in perioada de iarna este mai redus, si astfel prajitura devenea prea tare sau se ardea la exterior si in interior era cruda.

             De cand au aparut cuptoarele incorporabile gatitul a devenit floare la ureche.

           

             Cuptoarele incorporabile electrice, cu afisaj electronit iti fac viata mult mai usoara. Poti programa atat timpul cat si temperatura necesara fara a sta cu grija ca sunt oscilatii de temperatura.

              Gatitul impreuna cu cei mici este mult mai usor si mai placut. Chiar si ei pot porni cuptorul prin atingerea unui buton, fiind astfel lipsiti de grija aprinderii unui chibrit care poate duce la accidente.

               Eu mi-am ales cuptorul incorporabil Hotpoint perfect pentru mine, ce are 12 programe pentru gatit si o capacitate de 58 litri. In acest cuptor pot gati  de la fripturi pana la prajituri fara a sta cu grija ca mancare se va arde. Totul se programeaza asa ca pot face linistita alta treaba stiind ca voi fi anuntata atunci cand mancarea este gata.

               Daca trebuie sa va cumparati un cuptor nou, gasiti aici multe oferte de astfel de cuptoare care mai de care mai atractive.

                                                              Foto. Arhiva personala

Articol scris pentru SuperBlog2013. 

Proba 15. Cosurile iti pot strica ziua

                Din fericire pentru mine nu am avut parte de multe cosuri in adolescenta, dar am avut si zile mai putin bune pentru ca nu se putea altfel.

                Tin minte ca a trebuit sa merg la o prezentare a liceului la care invatam, pentru a atrage elevii de gimnaziu spre liceul nostru, si tocmai imi aparuse doua cosuri, dar nu erau mici si inofensive, ci din acelea mari si rosii, si nu aparuse pe frunte sa le pot acoperi cu parul, ci unul pe varful nasului, iar celalalt pe barbie.  

                Aratam atat de ciudat (parca eram baba cloanta) incat am vrut sa renunt la a mai merge la prezentare, dar neavand alta solutie am mers asa.

               Nu aveam nici un fond de ten in casa pentru a le puteam acoperii, dar nici colegele mele nu aveau pentru ca pe vremea aceea nu folosea nici una fondul de ten.

                Toata ziua am stat cu capul in jos si ma faceam ca am treaba numai sa nu ma vada cineva asa urata.

                Pana la urma ziua a trecut repede si eu am fost multumita ca pot pleca acasa si astfel sa nu ma mai vada nimeni.

               In cazul in care aveti un ten cu probleme frecvente , cei de la Farmec au scos un produs care te va ajuta sa scapi de cosuri in doar 4 saptamani. 

               Gama Gerovital Plant Stop Acnee este special conceputa pentru tenul cu imperfectiuni si este primul pas catre o piele sanatoasa si luminoasa.

Articol scris pentru SuperBlog2013.

Proba 14.Blogging cu umor

                

                   Nu stiu daca v-am mai povestit despre copilaria mea la bunici, dar de fiecare data cand am ocazia ma „laud” cu prostioara mea pe care nu cred ca o fac prea multi copii.

                  Era o zi de vara pe cand  aveam vreo 5-6 ani, iar eu eram in vacanta la bunici. Bunica avea o closca si toata perioada am avut grija de ea. Ii aranjam ouale sa nu cumva sa raceasca vreunul si sa nu iasa puiul si ii duceam pana si mancarea „la pat”, in cuibar. Dupa ce puii si-au facut aparitia imi erau atat de dragi ca eram mereu dupa ei, ca orice copil.

                   Dupa o ploaie scurta de vara, care a lasat in urma destul noroi, puisorii mei s-au cam murdarit si cum mie nu-mi placeau cum aratau, m-am gandit sa le fac o baita. 

                  Am pus apa rece intr-un lighean, am prins puii (vreo 10 la numar) si i-am bagat in apa. Am luat apoi sapunul de casa si i-am frecat bine ca pe rufe, iar la final i-am stors ca nu erau sa stea tot uzi si i-am prins cu carlige la uscat pe o sfoara pusa special de bunica pentru hainutele de la papusile mele. Credeti ca a mai rezistat vreun pui? Aveti dreptate...nu a scapat nici unul cu viata.  

 sursa foto.: wallpapere-hd.blogspot.ro

                   Va dati seama ca saraca bunica a mea nu stia cum sa reactioneze cand a vazut ce treaba” buna” facusem. 

                    Eu tot nu intelegeam de ce puii nu mai misca, ca doar am vrut sa-i fac frumosi. Cand am vazut ca nici un puiut nu ma baga in seama, iar closca tipa dupa ei, m-am intristat pentru ca intentia mea a fost buna, dar din pacate nu a iesit cum a trebuit. 

                    Drept pedeapsa pentru isprava mea m-am pricopsit cu o raceala de a trebuit sa stau apoi o saptamana in spital.

                   Acuma cand ma gandesc, intamplarea mi se pare tare hazlie, dar atunci nu o vedeam asa.

                   Voi ce amintire hazlie aveti din copilarie?

Articol scris pentru SuperBlog2013, sponsorizat de Reeija.ro

Proba 13. Redescopera lumea dintr-un hibrid

            Auzim din ce in ce mai mult despre masinile hibrid , dar cu siguranta multi dintre noi nu stim cu ce se mananca aceste hibride.

       Hibrid = organism provenit din incrucisarea a doua specii,  de soiuri, genuri sau rase diferite.

             Daca intre doua plante sau animale putem intelege cum s-a facut hibridarea (prin imperecherea unui cartof cu o rosie rezulta o planta ce da cartofi si rosii in acelasi timp) cu masinile e putin diferit, ca daca hibridez o roata cu un volan nu stiu la ce m-ar ajuta :) dar uite ca se pot hibrida si masinile, dar la nivel de motor. 

 Sursa foto: realitatea.ro

               Asta inseamna ca s-a combinat un motor cu ardere interna cu unul electric si a rezultat un motor ce confera o incomparabila experienta a condusului.

                La o astfel de masina , plecarea de pe loc este propulsata electric, iar deplasarea se face prin motorul termic.

               Diferenta care mie mi-a atras atentia, dintre un autovehicul hibrid si unul cu ardere interna, este ca la cele hibride pornirea se face printr-o simpla apasare de buton (ca in desenele animate) fara a fi nevoit sa dai la cheie. In cazul in care ti-ai pierdut cheia ramai cu masina acolo, dar cu noul hibrid nu mai ai aceasta grija.

               Unde mai pui ca nici nu trebuie sa te mai gandesti ca vei polua aerul, deoarece are emisie de CO2 redusa. In felul acesta vom pastra aerul curat si pentru copiii si nepotii nostri.

                Daca va intrebati ce se intampla cu bateria, va anunt ca nu trebuie sa va faceti griji ca ramaneti fara curent in mijlocul drumului deoarece se incarca singura cu surplusul de energie generat in timpul franarii.

               Pretul masinii este unul acceptabil, mai ales ca vei face economie apoi la benzina (care nu e deloc ieftina).

               Ce mai, cu o astfel de masina chiar  simti ca plutesti, nu conduci!

Articol scris pentru SuperBlog2013

Proba 12. Acasa la LuxuryGifts

 

                           Hei, tu, cel ce citesti acuma! Vreau sa-ti spun un secret.

                          Nu cred ca ti-am spus pana acuma, dar trebuie sa-ti spun neaparat, ultima informatie despre familia Luxury Gift.

                        Sigur sti deja ca sunt niste adolescenti, care abia au implinit 20 de anisori si traiesc in capitala tarii intr-o casa superba.

                     Vreau sa-ti spun ca eu i-am vizitat si am ramas placut surprinsa de casuta lor. E atat de primitoare, de calduroasa si de frumos aranjata, incat uiti ca trebuie sa mai si pleci la casa sau treburile tale. 

                     La ei te simti ca pe un taram magic, unde orice lucru te face sa exclami de fericire.

                     O sa-ti zic ca la ei gasesti de la bijuterii cu cristale pana la produse unicat de la care nu-ti vei lua usor privirea, si ti-o spun din experienta. 

                  Desi la 20 de ani, tinerii nu stiu ce sa faca cu viata lor, ei si-au deschis si propriul magazin online Luxurigifts.ro de unde poti comanda minunatele produsele, direct din casa lor.

                  Iti mai pot spune ca sunt niste oameni minunati, promti si foarte amabili, care iti stau mereu la dispozitia, pentru ca tu sa fi fericit. 

                    Sper ca te-am convins sa le faci si tu o vizita, nu de alta, dar oricum nu te costa nimic si sigur vei pleca de acolo incarcat de o energie pozitiva ;)

Articol scris pentru SuperBlog2013

Proba 11. Jocurile copilariei versus jocurile vietii de adult

             Sunt convinsa ca fiecare dintre noi isi aduce cu mare drag aminte de copilarie, de perioada in care grijile nu existau, cand lumea noastra se invartea intre jocul de-a mama si de-a tata cu papurile pe care le primeam de sarbatori si jocurile din fata blocului cu toti copiii de pe strada.

            Dintre jocurile copilariei mi-au ramas in amintire sariturile la elastic, sotronul si „Tara, tara, vrem ostasi”.

            Aceasta frumoasa perioada a copilariei, cu zambetele si miracolele specifice, a inceput sa se distruga din momentul in care am intrat in clasa I  si am inceput de fapt o „scoala de lupta” unde aveam sa invatam cum sa vorbim si sa ne comportam intr-o societate care a uitat de magia lucrurilor simple.

            Jocul meu preferat ,”Tara, tara, vrem ostasi” s-a transpus in viata noastra de adult, intr-o maniera mai putin copilareasca. S-au ajuns vremuri in care tara vrea „ostasi”, dar din pacate „ostasii” nu au pregatirea necesara sau cerintele sunt prea mari raportate la mediul actual. „Ostasii” din ziua de  azi nu mai stiu sa lupte pentru visele lor, ci se lasa purtati de vant.  

               S-au ajuns vremuri in care jocurile foamei ne conduc viata. Suntem flamanzi dupa bani si uitam ca lucrurile mici si simple aduc bucuriile cele mai mari.

                Ne indreptam privirea si atentia spre o urzeala a tronului fara sa ne dam seama ca ne indreptam, de fapt, spre egoism, invidie, rautate si o viata din ce in ce mai neagra, in care sufletul nostru se ingheata putin cate putin pana cand nici o mie de raze de soare nu o vor mai  putea dezgheta.

            Inca mai continui sa sper, ca aceasta lume isi va deschide sufletele, lasand soarele sa o incalzeasca , iar viata noastra v-a fi plina de miracole si zambete exact ca atunci cand eram copii.

Te duci, copilarie....

"Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,

Aş da orice pe lume să redevin copil.

Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini
Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini,
Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci.

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e şmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toţi eroii tăi.

Un prof ce ne-nvăţase cum să plantăm stejari,
A defrişat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, şi devenim haini.

Bunica şi bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră şi tac pe sub pământ,
Şi mai era şi crângul, şi-un râu şi nişte tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii şi soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, şi devenim mai răi.

Mă zgâriam pe braţe urcând în corcoduş,
Iar cel mai bun prieten era un căţeluş,
Eram atât de veseli fugind prin porumbişti,
Te duci, copilărie, şi devenim mai trişti.

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, şi devenim fragili."

                                                       Radu Pietreanu

Articol scris pentru SuperBlog2013.

Proba 10. Ce ne mai place joaca

               Prin anul 2000 am primit un calculator de la o matusa care nu avea ce face cu el, deoarece ea si-l schimbase cu unul mai performant. 

               Tin minte ca era un calculator cu o capacitate HDD de doar 500 mb, dar pe care am invatat eu sa lucrez, si va spun sincer ca a avut multe de indurat pentru ca imi bagam nasul peste tot, ba chiar ajunsesem sa reinstalez Windows-ul din doua in doua saptamani. 

               In acea perioada imi placea sa ma joc Prince of Persia pe care il aveam pe vreo 3-4 dischete (sau poate chiar mai multe). Nu era cine stie ce joc dar era totusi ceva pentru acea vreme. 

               Mai tarziu mi-au cumparat parintii un calculator mai bun pe care am inceput sa joc TombRaider (I, II). Eram innebunita cu acest joc. Ajunsesem sa nu mai mananc, sa dorm doar 3-4 ore, iar la scoala sa fiu cam ametita. Zi si noapte eu eram pe acest joc, ca sa ajung la sfarsit si desi le terminasem de vreo 2 ori pe fiecare eu tot ma mai jucam :) 

                Toata nebunia asta a durat pana am facut rost si de TombRaider III pentru care placa mea video nu mai facea fata, iar jocul era foarte sacadat, astfel incat am renuntat de tot la jocuri.  

                 Pe acea vreme nu-mi permiteam o placa video noua, si a trebuit sa ma conformez. 

                Acuma cand am o placa NVIDIA buna, la care ar merge cateva jocuri, nu mai am timpul si starea necesara.

                M-am uita de curiozitate pe forum gaming dupa ce as avea nevoie pentru a juca jocul meu preferat si mi-am dat seama ca mi-ar trebui totusi un calculator mai performant decat am eu in acest moment.

                Daca tot se apropie sarbatorile, ar fi tare frumos ca Mos Craciun  sa treaca pe la un magazin online si sa-mi aduca un calculator nou cu Intel Core i5, o placa video nVidia Geforce GTX480 si o memorie RAM de 4 GB.

                Dupa cum vedeti nu mai sunt atat de pasionata de jocuri si chiar am ramas in urma cu tehnologia, dar cred ca in viitorul nu foarte indepartat, vor exista jocuri la o calitate mult mai ridicata de care cu greu te vei mai dezlipi si cu greu vei mai face diferenta intre fictiune si relitate.

Articol scris pentru SuperBlog2013.

Stampile si obiecte de papetarie accesibile

               De cativa ani mi-am facut un blog de calatorii, iar intr-un an cand am avut destul timp pentru a cutreiera Romania m-am gandit sa-mi fac un tricou personalizat cu sigla blogului, dar apoi am renuntat la idee, fara nici un motiv…sau poate pentru ca nu am mai avut timp de calatori si nu-I mai vedeam rostul tricoului.

                Am vazut ca au aparut pixuri cu stampila, iar asta imi da o noua idee mai putin obisnuita. Atunci cand merg undeva am mereu un pix ,un creion si un carnetel cu mine fiind necesare atunci cand vreau sa scriu o idee pe care nu vreau sa o uit sau cine stie ce alta informatie. Pentru ca pixul e atat de important mi-a venit ideea de a avea si o stampila cu sigla blogului si astfel, atunci cand merg undeva si exista o carte de impresii sa scriu despre ceea ce am vazut acolo, iar apoi sa pun si o stampila cum ca acel loc este o frumusete autentica a Romaniei.

               Pentru a face reclama blogului prin purtarea tricolui ar fi mai greu tinand cont ca nu pot sta mereu in tricou. Daca imi iau o bluza pe mine nu se va mai vedea scrisul, dar cu ajutorul stampilei voi putea promova cumva si blogul, dar si zona turistica in care merg. 

              Ce ma doare cel mai tare este faptul ca nu toti pun o carte de sugestii/impresii in obiective, asa cum se intampla in tarile civilizate, dar am speranta ca cineva va citi acuma aceasta doleanta si vor introduce si acest sistem la noi pentru ca nu costa prea mult sa cumperi un caiet si un pix. Iar daca nu au acces la o librarie atunci pot comanda papetarie online fara nici o problema.

               Ma gandesc acuma ca vreau stampila, dar cand imi aduc aminte cat de frica imi era acum cativa ani sa umblu cu un astfel de obiect sunt cu gura pana la urechi…nu radeti, pentru ca mie chiar imi era teama de stampile. Mi se spusese ca doar oamenii importanti lucreaza cu ea, ca trebuie sa am grija cu ea sa nu cumva sa o pierd sau sa o deteriorez, sa am grija cum o tin sau cum stampilez, dar timpul a trecut si m-am obisnuit atat de tare cu ea incat a ajuns sa faca parte din viata mea.

Articol scris pentru SuperBlog2013.